Acum câteva zile securitatea de la Tiraspol a somat Republica Moldova să îşi retragă întregul efectiv de poliţie ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul oraşului Bender-Tighina.

În acest sens a fost prezentată şi o notă de tip ultimatum, înaintându-se un termen de maxim 1 lună.

Deşi reprezentanţii celui de al doilea stat românesc au dorit luarea în discuţie a acestei probleme de către Comisia Unificată de control, opoziţia Rusiei a făcut ca acest lucru să nu fie posibil.
Cu toţii cunoaştem realităţile din regiunea transnistreană, acolo unde separatismul este de fapt o mască a ocupaţiei ruse, lucru recunoscut şi de tribunalul internaţional atunci când aceasta a fost condamnată să plătească despăgubiri liceelor româneşti.
Dincolo de problemele pe care le-a generat în Ucraina prin coruperea clasei politice şi scoaterea de pe traseul european împotriva voinţei poporului, iată că se declanşează mecanismul de decuplare a Republicii Moldova de pe direcţia Vestică şi automat de pe strângerea relaţiilor frăţeşti cu România.
Scopul acestor mişcări este reprezentat de dorinţa de a găsi motivaţia fictivă necesară declanşării unui nou conflict pe Nistru, la mai puţin de 200 de km de graniţa actuală a statului român.
Este necesar să ne punem întrebarea firească dacă nu cumva apare necesar ca România să intervină pe căi politice pentru a bloca declanşarea unui astfel de conflict, mai ales că vorbim de un al doilea stat românesc, cu o populaţie de aproximativ 80% etnici români şi cu peste 500 000 de cetăţeni cu dublă cetăţenie, cea a Republicii Moldova şi cea a României.

Este obligaţia României de a acorda garanţii Republicii Moldova, în condiţiile în care aceasta nu poate dovedi capacitatea de a bloca o astfel de situaţie. O posibilă excaladare a situaţiei de pe Nistru nu poate lăsa România nepăsătoare şi va fi nevoie de reacţie atât din calitatea de stat românesc cât şi din cea de stat membru NATO, cu obligaţii de securitate pe Sud-Estul Europei.

Deputat PSD Ilfov
Ninel PEIA

Lasă un răspuns